De-am înțelege Tată, zdrobirea ce ai suferit,
De-am privi dincolo de ce vedem,
Am observa iubirea ce se naște în Etern
Și am tăcea…

De-aș privi Isuse chiar azi la crucea Ta,
M-aș îngrozi și aș urla, aș suspina
Și m-aș gândi, că eu nu aș putea,
În locul Tău a fi…

De-aș vedea acum chiar picurul de sânge scurs,
Aș lăcrima și m-ar durea,
Dar poate tot nu aș putea
Iubi așa ca Tine.

E luptă, e greu, e durere
E suferința tot mai mare în Valea Plângerii,
E picurul de lacrimi șuvoi pe fața mea,
E lumea tot mai rea…

Din Cer Tu strigi cu un suspin adânc:
„Trezește-te poporul Meu,
Cu sânge scump, Eu te-am plătit
Și-am biruit, ca tu să fii sfințit!

Eu te-am trezit, te-am înviat,
Și-n Cer ți-am pregătit Palat.
Te-am curățit și Te-am spălat,
Dar de multe ori, tu nu ai ascultat!

Trezește-te poporul Meu și nu uita,
Lucrează azi în via Mea,
Trăiește azi Cuvântul Meu
Ca să te poți numi, copil de Dumnezeu!”

Fraților, să ne trezim,
De lume să ne pocăim
Să-ngenunchem, să ne smerim
Și să trăim Cuvântul cel divin!

Să ne dorim din inimă ca să trăim,
Din inimă să Îl slujim,
Pe Domnul să-L iubim
Și astăzi să ne pocăim…

Să nu uităm că prețul scump plătit la cruce,
Aduce azi salvarea,
Dar frate azi, tu nu uita
Că El e Sfântul Dumnezeu
Ce te-a răscumpărat…

El vine în curând pe nori,
Să nu cumva să adormim pe cale
Credința noastră s-o păzim
Să ne sfințim și să trăim,
Cuvântul cel divin!